Alexeni, aprob decolarea !

Trecutul Aerodromului Alexeni

În cel de-Al Doilea Război mondial, episodic, pe islazul comunei Alexeni au staționat formații de aviație germane care, aveau misiunea să intercepteze avioanele de bombardament ale Aliaților ce se îndreptau către capitală sau zona Ploiești. După război, la 1950, s-a hotărât de comun acord cu liderii partidului comunist și consilierii sovietici acreditați la Ministerul Apărării Naționale construirea unui aerodrom militar la Alexeni.

La 1951, s-a făcut recunoașterea de către o comisie condusă de comandantul Forțelor Aeriene, generalul Nicolae Fulga. A fost identificat un teren,fostă pășune (islaz) comunală. Lucrările aerodromului s-au terminat la 1954, cu tot cu pista de beton. Ulterior, în biografia căpitanului aviator Știrbu Gheorghe, fost pilot de război, încadrat la 1949 în funcția de șef proiect pentru aerodroamele cu pista betonată, apoi mutat la Institutul de Studii și Proiectări Militare al armatei apare că, ar fi realizat proiectul pistei de la Alexeni. Aerodromul are o configurație trapezoidala, inconfundabila, deosebita de standardul obișnuit (cale de rulaj paralelă cu pista și 4 bretele) și o oarecare asemanare cu pista de la Arad.

Nu se cunoaște cu exactitate ce tipuri de avioane s-au aflat în
înzestrarea unității de aviație sovietică, se presupune că ar fi fost avioane de vânătoare La 9.În 1958, unitatea cu întreaga infrastructură a fost predată autorităților române.

Pe aerodrom au fost mutate comanda Diviziei 66 Aviație (din 1959, Divizia 21 Aviație Vânătoare-Tactică) cu Regimentul 277 Aviație Vânătoare de pe Craiova, format din trei escadrile înzestrate cu MiG 15 (S 102), MiG 15 bis, UTI MiG 15 precum și două avioane Iak 11.Regimentul avea propria bază de deservire aerodrom.

În 1959, la parada de la 23 august,  au participat două avioane Il 28. A fost un eveniment inedit, fiecare din avioanele Il 28 fiind escortat de câte 9 patrule de MiG 15, de la regimentele de la Deveselu și Alexeni.

La 27 februarie 1960, ca urmare a unor schimbări survenite în situaţia politico-militară din Europa, a relocării trupelor şi forţelor aeriene britanice din Cipru și a rachetizării sistemului de apărare aeriană, a intrat în vigoare Directiva CL0066 a ministrului Forţelor Armate privind reorganizarea apărării antiaeriene a teritoriului României.

S-au desfiinţat toate cele trei divizii de vânătoare şi o parte din regimentele şi bazele subordonate, precum şi divizia de asalt şi hidroaviația.

În conformitate cu ordinul Marelui Stat Major din 31 martie 1960, Regimentul 277 Aviaţie Vânătoare, aflat pe Alexeni, și-a schimbat denumirea în Regimentul 49 Aviaţie Vânatoare-Bombardament.

În septembrie 1965, Regimentul 49 de la Alexeni s-a dislocat pe aerodromul Ianca, împreună cu Baza Tehnică de Aerodrom. Datorită poziției sale, aerodromul a fost folosit în continuare pentru dislocarea și antrenamentul forțelor și mijloacelor aeriene care participau la spectacole aviatice sau la parăzile militare de la 23 August, precum şi pentru zborurile de şcoală cu avioane MiG 15 si Il 29.

În iunie 1968, Forţele Aeriene Române se pregăteau să participe la cel mai mare miting aviatic organizat în România postbelică. Mitingul s-a desfăşurat în ziua de 16 iunie 1968, pe aeroportul Băneasa, angajând forţe şi mijloace fără precedent. Pregătirea a început pe 3 mai şi s-a desfăşurat timp de o lună individual şi pe formaţii, în regimente. Începând cu data de 4 iunie, detaşamentul aviaţiei militare format din 102 piloţi şi peste 150 de ingineri şi tehnicieni, împreună cu cele 32 de avioane MiG-21 şi MiG-15, s-a concentrat pe aerodromul Alexeni unde s-au executat patru antrenamente.

În iulie, importante forţe din regimentele de vânătoare s-au reunit pe aerodromul Alexeni, în vederea pregătirii pentru a participa la parada de la 23 august. Nimic nu prevestea furtuna ce avea să vină. 20 august 1968, spre miezul nopţii, posturile străine de radio Vocea Americii și Europa Liberă au transmis o ştire şocantă: Cehoslovacia a fost invadată de trupe terestre şi aeropurtate aparţinând forţelor armate din U.R.S.S., Bulgaria, R.D.Germană, Ungaria şi Polonia. A doua zi, blocul de paradă (piloţi, tehnicieni, ingineri, navigatori; ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari şi soldaţi) a fost adunat şi s-a dat citire poziţiei României faţă de invadarea Cehoslovaciei. Ca urmare a aprobării dată de presedintele Ceaușescu, Ministerul Forţelor Armate a luat hotărârea ca antrenamentele pentru paradă să continue. În unităţi, în conformitate cu ordinul ministrului Forţelor Armate, s-a trecut la aplicarea măsurilor pentru situaţia specială creată în urma invaziei. Conducerea Forţelor Aeriene Române a luat atunci cele mai corecte măsuri pentru a contracara o eventuală tentativă de invadare din partea celorlalte ţări membre ale Tratatului de la Varşovia. S-a plecat de la ipoteza că scenariul pus la cale şi dus la îndeplinire în Cehoslovacia ar putea fi aplicat şi în cazul României. Era de aşteptat să se încerce debarcarea unor forţe aeropurtate în zona Bucureştiului şi în alte centre importante ale ţării, urmărindu-se paralizarea actului de conducere, în principal conducerea Forţelor Militare Române. Era puţin probabil să se repete greşeala din 1956, din Ungaria, când s-a încercat ocuparea Budapestei cu forţe şi mijloace terestre. Pierderile inerente în rândul populației civile române ar fi dus la o reacție internațională vehementă cu o dezvoltare imprevizibilă. Pe baza analizei făcute, conducerea armatei cu aprobarea preşedintelui Ceaușescu, a luat hotărârea să asigure apărarea Capitalei, menţinând pe aerodromul Alexeni totalitatea mijloacelor şi forţelor aflate în pregătire pentru a participa la parada militară. După data de 23 august, aceste forţe au fost retrase la aerodromurile de bază, din raţiuni politice.

/